Incheiat in seara de 28 martie, Festivalul International de Chitara gazduit de Studioul de concerte "Mihail Jora" al Radiodifuziunii a adunat pe scena in noua seri de festival chitaristi romani si straini care au putut fi ascultati in nu mai putin de sase recitaluri si trei concerte cu Orchestra de Camera si Orchestra Nationala Radio.
Organizat pentru a treia oara la Bucuresti (desfasurandu-se o data la doi ani), evenimentul a beneficiat si de aceasta data de sprijinul Fundatiei romane de chitara, conceptia si coordonarea festivalului fiind semnate de Nicolae Costin, Mioara Basca, Carmen Dinca Parvan si Carmen Vladescu
Concertul asupra caruia ma voi opri este cel dirijat de Ilarion Ionescu-Galati, un specialist al programelor spectaculoase, care a ales pentru seara sustinuta alaturi de Orchestra Nationala Radio Fantezia Huapango de Moncayo, Concertul pentru chitara, bandoneon si orchestra de Piazzolla si Suita a II-a pentru orchestra de jazz de Sostakovici.
Asa cum ne-a obisnuit, Ilarion Ionescu-Galati stie sa-si farmece publicul nu numai prin alegerea unor piese pline de culoare, ci mai ales prin maniera eleganta in care ghideaza respiratia fireasca a instrumentistilor, dispusi - in majoritate - sa dea ce au mai bun. Orchestra Nationala Radio imbogatita cu saxofoane, acordeon, chitara, pian (si nu numai) a sunat cald, colorat, atat in lucrarile strict simfonice, cat si in formula redusa, de acompaniament.
Chitaristul grec Costas Cotsiolis si bandoneonistul Peter Soave au sustinut partitura solistica a serii intr-un concert atipic, cu lungi fragmente cadentiale, care puneau in evidenta timbralitatea de multe ori straina de lumea muzicii clasice a combinatiei chitara - bandoneon. De altfel, muzica lui Piazzolla este atat de inselatoare, incat aparenta ei popularitate poate parea uneori ca fiind extrem de stranie si uneori chiar greu de in
