Cucuta
Oameni care să se iubească
S-a mai văzut,
Dar cine a văzut cum se iubesc
Două cotlete?
Pisici să se iubească
Pe acoperişuri s-a mai văzut,
Dar cine a văzut
Cum se iubesc două chifle
Din aluat fraged?
Turturele care să se iubească
După ce au băut tăria bobului de rouă
S-a mai văzut,
Dar cine a văzut cum se iubesc
Ouăle dintr-o omletă?
Două stele să se iubească în timp ce se dezlipesc de pe boltă
S-a mai văzut,
Dar cine a văzut cum se iubesc
Fructele dintr-o salată?
De asta vă zic: fără dragoste
Nici o sămînţă nu are gust,
O pui pe limbă ca şi cum
Ai încerca tăria cucutei.
Păianjenul
Ai, evadaţii din moarte în viaţă
Se-agaţă unul de altul
Ca naufragiaţii care se prind de
Resturile corabiei spartă de stînci
Ei spun că se iubesc şi chiar îşi zîmbesc frumos în timp ce
Dau din mîini, spornic, să ajungă
Din urmă ţărmul care se lasă dus de val
E greu de suportat fericirea pămîntească
De asta cînd îngerul vine
Brusc ai revelaţia că în lumea de dincolo
Era o prezenţă destul de familiară
Şi ecoul iubirii care ne încălzeşte pîntecele
Şi pune oasele în mişcare într-un ritm
Care nu are nimic de a face cu tropăitul
De avarie al sîngelui în tîmple
E tot un rest de la facerea lumii.
Că numai amintirile
Explică viaţa.
Şi asta ca păianjenul
Care dacă nu secretă pînza ca să prindă
Timpul ce trece şi o ţine în sine
Firul se adună, îl înăbuşă...
Şi Moartea care nu secretă viaţa într-o zi va cădea sufocată în stradă
O va lua ambulanţa ca pe ultimul beţiv.
Plăcerile simţurilor sînt rădăcinile anemic
