La 50 de ani de cand acordurile de la Roma i-au oferit actul de nastere, Uniunea Europeana e o doamna bine, dar cam trecuta, obosita si ridata. Ba chiar destul de suferinda. Mai mult sau mai putin unita, Europa nu e chiar povestea de succes pe care o invoca, la tot pasul, actuala diriginta a clasei, Angela Merkel. Aceasta constatare nu e cu nimic mai putin adevarata doar pentru ca euroscepticismul are, cum se afirma, "traditie" si "e la moda". In fapt sunt indubitabile virtutile majore acestui proiect educativ de elita, care e integrarea europeana, desi pro­iectul a fost elaborat in dosul usilor bine capitonate ale cancelariilor si universitatilor adapostind crema politica si intelectuala postbelica a continentului. O jumatate de veac de pace, stabilitate si prosperitate nu e de colo. Nici libertatea oamenilor de a circula ori avantajele economice si comerciale ale pietii integrate. Nu multe uniuni, aliante si confederatii au rezistat atat de multa vreme unui numar atat de mare de intemperii, precum cele ce se succed tot mai rapid in lumea globalizata. Caci, prin natura ei, lumea globalizata accelereaza procese ce durau in alte evuri secole, comprimandu-le si re­du­can­du-le la intervalul unor scurtisime decenii. Or, acest brutal abreviat rastimp al perimarii n-a ramas fara efect nici asupra Uniunii Europene. Desi ce­lebrat cu fast, jubileul Uniunii nu e doar un prilej de bucurie, ci si de reflectie sobra, lucida si in buna parte amara. Cateva evenimente recente dau masura ese­curilor unui proiect altminteri laudabil. In Sudan militiile arabe si regimul de la Kartum isi continua imperturbabil genocidul comis asupra populatiei africane din Darfur. In replica, dupa cum au subliniat nu de mult deputatii opozitiei din Bundestag, guvernul german, desi dispune de dubla presedintie a UE si a grupului G-8, se rezuma la sustinerea umanitara a lagarelor de refugiati si la difu