Lumea presei romanesti are de trecut, in fiecare an, “probele” socante ale prezentului. Un perpetuu examen de constiinta pentru jurnalistul onest si o provocare de proportii pentru proprietarii de publicatii. Cei mai multi dintre acestia din urma fiind motivati din plin de ratiuni ce tin de tiraj, dar si de propriile optiuni politice. Iar o buna parte chiar reusesc sa faca posibil, prin intermediul canalului media pe care-l patroneaza, respectul pentru conceptul de adevar sau doar pretind ca tin cont de valorile pentru care jurnalistii sunt in stare sa-si dea viata pe altarul profesiei. “Vorbe !”, veti spune dumneavoastra, cititorii nostri, cei care asteptati poate, in fiecare zi, de la noi inca un gest ca va suntem aproape, ca inca avem puterea, fermitatea si rabdarea de a ne lupta cu morile de vant pentru un graunte de lumina. Desigur, de vorbe suntem buni, de cuvinte care mai indreapta lucrurile, de sperante cernute prin ferestrele ce ne conduc spre casele dumneavoastra. Fara a ne substitui Politiei, Justitiei sau cine mai stie cui, urnind insa bolovanul sfidator sau malul incomod asezate, prin voia jocurilor de tot felul sau a intamplarilor, peste o “samanta” abia incoltita intr-un ungher de liniste si armonie.

Asadar, cu un entuziasm natural, care le mentine treaza vigilenta, inteligenta si ingeniozitatea in a extrage din realitatea inselatoare esenta si adevarul pentru cititorii lor, jurnalistii raman in ipostaza de alergatori neobositi dupa subiecte incitante, sensibile, de multe ori facile sau senzationale, pline de dramatism. Alteori, se trezesc descumpaniti in tot acest amalgam de informatii in negru si alb, mai rar in nuante intermediare, si cu atat mai putin in fata unui camp linistit. Informatii care se succed cu viteza unui torent amenintator, in stare sa stearga totul din cale. Nu, nu este imaginea unui sfarsit de lume. E doar o secventa din intr