Dupa bulversantele miscari de pe scena politica, Parlamentul României, dominat de atletii ipocriti ai binelui public, ai constitutionalitatii si ai europenismului de fatada, a ales sa-si abandoneze menirea de legiuitor in folosul tarii si sa se dedice unicului scop al compromiterii si demolarii presedintelui Basescu, vazut ca inamic public si factor de disolutie. Regrupati intr-o cu totul alta majoritate decat cea de la inceputul anului 2005, senatorii si deputatii au schimbat obedienta manifestata pana la 1 ianuarie 2007, cand clamau sus si tare apartenenta Romaniei la marea familie europeana, cu un egocentrism cu iz nationalist, la scurt timp dupa data aderarii, fie ca era vorba de telemeaua carpatica, de sacrificiul mielului pascal sau de adoptarea unei legislatii lipsite de echivoc, in ce priveste coruptia, justitia si buna functionare a institutiilor statului. Brusc, Europa ar face bine sa nu-si mai vare nasul unde nu-i fierbe oala, sa nu ne mai dea lectii de civilizatie si sa ne respecte, fiindca, acum,"am devenit membri cu puteri depline. Acum, Europa suntem chiar noi", dupa cum s-a exprimat seful guvernului. Amanarea alegerilor pentru Parlamentul European, revocarea unor ministri PD, deveniti peste noapte indezirabili, si reclamarea unor abuzuri in practica serviciilor secrete, care ar fi ascultat anumite convorbiri telefonice fara mandat judecatoresc, au fost semnele unei viguroase resurectii identitare, folosite in avantaj propriu. Demonstratia suprema a demnitatii deturnate s-a produs la Consiliul National al PRM, desfasurat la Palatul Parlamentului, de la a carui tribuna senatorul Corneliu Vadim Tudor s-a razboit cu comisarul european pe probleme de justitie si securitate, Franco Frattini, pe care l-a asemuit, in stilul sau infamant si iresponsabil, cu ideologul sovietic al anilor 1945, Kaftaradze. Cuvantarea a fost transmisa in intreg