Măsura – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă

Motivaţia sprijinului

În România, ca urmare a retrocedării terenurilor, majoritatea fermelor individuale se caracterizează printr-o putere economică redusă şi o orientare spre consum din producţia proprie, având mai mult caracter de subzistenţă şi semi-subzistenţă. Deschiderea acestora către piaţă este relativ redusă, atât în ceea ce priveşte input-urile, cât şi output-urile. Din totalul de 4.256.152 exploataţii agricole din ţară, 90.96% sunt ferme de subzistenţă, care se încadrează sub 2 UDE (unităţi de dimensiune economică), şi 8.74 % sunt ferme de semi-subzistenţă, care se încadrează între 2-16 UDE.

În fermele de semi-subzistenţă, fermierii desfăşoara activităţi agricole diferite de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, precum şi alte activităţi bazate pe îndeletniciri şi traditii ale satului românesc. Toate aceste activităţi solicită un volum mare de cheltuieli comparativ cu posibilităţile financiare reduse ale fermierilor. Prin urmare, fermele de semi-subzistenţă se caracterizează printr-o structură de producţie diversificată, determinată de necesităţile gospodăriei, precum şi prin dotare tehnică redusă şi necorespunzătoare, ceea ce împiedică aplicarea tehnologiilor performante. Sprijinul acordat pentru fermele de semi-subzistenţă aflate în proces de restructurare, este un instrument menit să determine o creştere a veniturilor fermierilor şi facilitarea posibilităţilor de dezvoltare a celor cu potenţial economic scăzut, transformarea acestora în exploataţii familiale comerciale capabile să identifice noi oportunităţi de valorificare a producţiei, în special prin asociere în grupuri de producători. Sprijinul se justifică şi prin necesitatea obţinerii acelor venituri care să contribuie la continuarea activităţii agricole şi la acoperirea cheltuielilor de producţie. @N_