Exista in Romania oameni care fac. Din fericire. Din pacate, ei raman mai mereu in umbra falselor celebritati ce domina scena romaneasca, populata cu creatori de moda care de-abia dupa ce au devenit vedete au inceput sa taie niste carpe, cu dive care nu au cantat niciodata live pentru ca ar urla cainii in Giurgiu, cu politicieni care castiga in popularitate cu cat spaga a fost mai mare sau greselile de logica si de cuvant - mai grosolane. Ca sa fii cunoscut, in Romania trebuie sa fii grobian. Prin asta atragi atentia, iti faci un nume. Dupa care te poti gandi sa te apuci de ceva - de-o cantare, de-o politica, de-o prezentatoare la televiziuni.
Dac~ iei de bun ce spun ai nostri dupa ce-au dat cu nasul pe-afara, ai trage concluzia ca Romania e populata de valori universale nerecunoscute la ele acasa.
Traducerile abunda, salile de expozitii se inghesuie sa prezinte artisti romani, jurnalele consemneaza realizarile marilor autori romani, iar interviurile s-au desfasurat non-stop.
Daca, de asemenea, iei de bun ceea ce spun unii despre ei insisi, ai trage concluzia ca traim o alta epoca de aur, adevarata, singura epoca de aur din cultura romana, pentru ca de-abia acum, prin cativa alesi, poezia e legata de cele mai adanci fire si fibre ale realului, ca de-abia acum proza a descoperit realitatea, ca publicistica atat de profunda nu s-a mai pomenit si ca, in general, nimic din ce se face acum nu s-a mai facut vreodata pe pamant.
Din pacate, este exact ca intr-un banc de la Radio Erevan: "Un ascultator ne scrie: 'Eu am citit intr-o carte ca Erevan este un oras modern, cu bulevarde largi, parcuri frumoase si cladiri impunatoare. Cand am fost la Erevan am vazut ca bulevardele nu sunt deloc mari, ca parcuri nu exista, iar cladirile sunt mici si urate'. Va sfatuim sa cititi mai mult si sa calatoriti mai putin, ii raspundem noi".
Cand calato
