Lui Mitica Ion nu i-a reusit trecerea de la epigrama la rondel. Sa-i fim totusi recunoscatori ca nu a incercat sa treaca de la epigrama la epopee.
Mitica Ion, membru al Uniunii Epigramistilor din Romania, se prezinta in fata publicului cu un volum de rondeluri, Sah etern (Buzau, Ed. Vega Prod '94, 2007). Incercarea sa de a trece de la un gen la altul este "eroi-comica", ca o tentativa de a prinde rechini cu undita. Experienta de epigramist se dovedeste ineficienta pentru exprimarea unor trairi complexe. Inadecvarea este cu atat mai evidenta cu cat autorul se angajeaza in scrierea unor declaratii de dragoste, profesiuni de credinta, discursuri rechizitoriale la adresa umanitatii care presupun o anumita anvergura a mijloacelor poetice:
"Pe mine nimeni n-o sa ma corupa,/ Asa sunt eu, asa imi este felul,/ Eu nu ma las purtat cu zaharelul/ Nici chiar de cei ce undeva ma pupa.// Eu nu accept in nici un fel macelul/ Si nu ma inrolez in nici o trupa;/ Pe mine nimeni n-o sa ma corupa,/ Asa sunt eu, asa imi este felul.// Daca pe unii ii mai pun sub lupa,/ N-o fac pe lupul, nu o fac pe mielul,/ In lupta dreapta eu prefer duelul/ si nu ma las tentat cu-o minijupa.// Pe mine nimeni n-o sa ma corup.? (Verticalitate).
Nu este vorba, pur si simplu, de tratarea cu umor a unei teme grave (ceea ce ar fi fost intru totul acceptabil), ci de tratarea unei asemenea teme intr-un registru stilistic umoristic, minor. (In treacat fie spus, Mitica Ion uita la un moment dat de asigurarea pe care ne-o da, ca nu se lasa "tentat cu-o minijupa" si in alt poem, Sunt cam poet, declara cu totul altceva: "M-au admirat femeile natange/ Si doar de ele m-am lasat corupt". Nu ne ramane decat sa credem ca aceste femei nu purtau minijupa...)
Straduindu-se mereu sa aiba o voce tunatoare, de tribun, autorul scrie uneori in stilul lui Adrian Paunescu (fara sa aiba insa forta ace
