În timpul interviurilor cu tantiile mele din Blocul N3, de pe Şulea 31, din senin, din iarbă verde mi-a apărut în cale cîntăreaţa Mihaela Mihai. Lucrasem la ziar pînă seara şi Mihaela Mihai îi spunea unui coleg de-al meu ofurile ei de şefă de sindicat al artiştilor. Ce o mai tocau tantiile mele în bucătăria roşie a mamei! Trădătoare de ţară, drogată, făcătoare de sex cu cîinele, iubită de o mulţime! Se lega cu reconstituirea vremurilor!
Mama, cînd vă vedea la televizor, zicea: "Uite-o pe drogata aia!".
Calomnii. Au spus aşa: că am fost arestată pentru trafic de droguri, pentru spionaj, pentru trafic de valută. Pot să vă spun că singurul meu contact cu drogurile a fost de două ori în viaţa mea, cînd s-a întîmplat să vină un individ necunoscut la mine, o dată în Portugalia, unde cîntam la un casino, şi altă dată, în Canada, mulţi ani după aceea, cu tatăl Izabelei. Au venit şi mi-au propus marijuana. Şi, bineînţeles, eu am refuzat... că, vai, că nu e nimica... marijuana e uşoară, că nu ştiu ce... Nu am vrut nici să-i cunosc gustul. Eu fumam ţigări, tutun.
Eraţi frumoasă, sînteţi frumoasă. Mahalaua cîrtea...
Să ştiţi că asta e o cruce greu de purtat. Da, a fost o cruce grea. Dar noroc că acum se termină, că nu mai sînt frumoasă. Foarte multă aversiune am avut.
Bărbaţii?
Bărbaţii nu. Bărbaţii aveau un stil tipic românesc, de genul... "aia e cîntăreaţă"!... Cîntăreţele, ce mai, se "aia" cu toată lumea... Şi atunci, veneau, puneau mîna pe fund şi eu trebuia să nu mă supăr. Ce m-a şocat cel mai mult era urîţenia acestui tip de persoane. Sînt foarte sensibilă la aspectul estetic al vieţii, în general. E vorba de vocabular, de comportament, de obiectele din jur, de orice. Chiar de gîndire. Şi atunci, nu ştiu, era ca şi cum mă agăţa cineva cu o ghiulea din aia şi mă trăgea în jos.
Eraţi o păpuşă Barbie...
Da, îngrozitor! Am
