Cei mai tari ● 300 - Eroii de la Termopile / 300 (SUA, 2007), de Zack Snyder.

Hai să ne măsurăm epopeile, deşi vă previn: a mea e mai mare. În fine, arătaţi-mi ce aveţi: Stăpînul inelelor, Gladiatorul, ceva Mel Gibson... Mda. Modest. Mel Gibson? Ha! Mel Gibson e un pămpălău fără sînge-n aparatul de filmare. Gladiatorul? Pfffui! O aşchimodie. Şi pricolicii ăia din Stăpînul inelelor... Ăia-s războinici? Ăia-s bărbaţi? Hai să vă arăt eu bărbaţi. Ei trăiesc într-un loc numit Sparta, sub nişte ceruri supărate care trec de la arămiu la vineţiu şi înapoi, ca obrajii lui Dumnezeu într-o zi proastă. Musculaturile lor sînt perfecte, perfecte şi identice - 300 de perechi de pectorali care s-au dezvoltat exact la fel. Cum să vă descriu privirile lor? În astfel de cazuri, poeţii vorbesc ba despre o privire de oţel, ba despre una de jar, ba despre una de cremene - lista e lungă; ei bine, cine i-a făcut pe băieţii ăştia a vrut atît de tare să le asigure nişte priviri cu tot ce trebuie, încît a sfîrşit prin a le turna în ochi toată lista. Pînă şi ridurile lor de expresie sînt tot ce-ar trebui să fie ridurile unor eroi, după cum şi lupul ucis de regele lor, Leonidas, în perioada lui de formare, e un lup perfect, fabulos - pare tatăl tuturor lupilor din toate poveştile. (Da, ochii lui ard exact ca doi cărbuni aprinşi.) Pe scurt, filmul ăsta - care se numeşte 300 şi spune povestea bătăliei de la Termopile - duce hiperbola cam cît de departe o poate duce o epopee cinematografică realizată în zilele noastre, adică mai mult pe computer decît pe platoul de filmare. Vă mai amintiţi de fulgii aceia amestecaţi cu scîntei care pluteau atît de frumos în prima secvenţă din Gladiatorul (şi, cu mult înainte de asta, în secvenţa funeraliilor lui Marc Aureliu din Căderea imperiului roman?) Ei bine, în aerul lui 300 plutesc şi mai multe chestii (fulgi, scîntei, puf de nuştiuce), şi mai fru