Ziariştii cu epoleţi au iubit, în funcţie de regimul politic, atât "energica administraţie" a lui Carol al II-lea, cât şi "democraţia" tătucului Stalin Căpitanul de istorie Florin Ziariştii cu epoleţi au iubit, în funcţie de regimul politic, atât "energica administraţie" a lui Carol al II-lea, cât şi "democraţia" tătucului Stalin Căpitanul de istorie Florin Şinca realizează astăzi profilul "politic" al Internelor, de la Carol al II-lea până la Gheorghe Gheorghiu-Dej. "Obiectivitatea" acestei instituţii militarizate este definită în două cuvinte: osanale şi obedienţă. Răsfoind doar câteva dintre publicaţiile Internelor, poţi lesne constata cum, în decursul vremii, cei care-au scris s-au întrecut în osanale către mai-marii epocii. Aproape că nu a existat publicaţie din M.I. - de la cea mai mică broşură la volume întregi - care să nu conţină şi un cuvânt al ministrului, o laudă la adresa unui vremelnic demnitar, o odă închinată partidului, regelui, stăpânilor de la răsărit ori apus, o exagerare a rezultatelor. Statutul nu-mi permite să trec de generalizare doar pe alocuri. Voi spune doar atât: jupânii s-au schimbat, obedienţii tămâietori de serviciu au rămas. Nimic nou sub soare. Dacă personalităţi precum Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Constantin Rădulescu-Motru, Cezar Petrescu l-au lăudat pe Carol al II-lea, dacă Zaharia Stancu, Geo Bogza, Demostene Botez, Constantin Daicoviciu l-au slăvit pe Dej, de ce n-ar fi scris în acelaşi fel redactorii de la publicaţiile Internelor? Să începem cu "Voievodul culturii" - Carol al II-lea De fapt, laudele nu încep cu aventurierul suveran. Marele guru al combinaţiilor necurate, chefliul prefect al Poliţiei Capitalei, Dimitrie P. Moruzzi, este tămâiat în fel şi chip într-o carte apărută în 1905. El ,,posedă o rară energie şi nu mai puţin superioare calităţi de administraţie'', la Dorohoi şi în Bucureşti ,,se bucură de cea mai ac