"Nu mai lucra nimeni la minele de aur din zona Brad. Anul trecut au disponibilizat si cel din urma miner. Mai sunt vreo 40 de angajati pentru intretinere. Le-au dat vreo 20 de salarii. Peste vreun an jumate, cand termina banii, sa veniti sa-i vedeti. Pensionarii castiga vreo 5-6 milioane de lei. Pe multi dintre ei ii gasesti in cartierul Mica." Presimtind parca dezastrul ce avea sa vina prin inchiderea minelor, omul din fata noastra si-a transformat casa intr-o pensiune. Clientii, majoritatea soferi de tiruri sau grupuri aflate in tranzit prin Brad, nu au mari pretentii. Sunt multumiti de preturile mici si de curatenia din camere. "Camera cu doua paturi costa 600 de mii de lei vechi. Pentru o singura persoana, ne mai targuim, sa zicem ca mai las 100 de mii. Bucurestenii care vin se mira cat de ieftin putem trai", spune unul dintre putinii intreprinzatori din zona. Barbatul de vreo 50 de ani vorbeste fara patima si fara grija zilei de maine. Nu-l mai leaga de orasul bogat de altadata decat sirul de dinti de aur pe care ii etaleaza cu placere.

Pensiune si salariu bun

Am verificat o parte din spusele omului. La cea mai cautata carciuma din oras, cu 650 de mii ne-am saturat trei oameni. Nu am ratat celebrele "virslili", una dintre mandriile culinare ale motilor. Am evitat cartierul Mica si ne-am oprit intr-o carciuma cu acoperis din tabla, meschin de mica, de unde razbatea o muzica cu puternice accente orientale. stiam ca toate lucrurile se leaga si se dezleaga la un pahar. Barmanul, un barbat cu mustata si aer usor smecheresc, nicidecum genul pe care l-ai intalnit in cluburile de fite din Capitala, pare bucuros sa depene amintiri.

"De loc, sunt cam de aici. Am venit in 1976, la putina vreme dupa ce am terminat profesionala la Cluj. Prima data am lucrat la drumuri si dupa aceea am coborat in mina. Pe vremea cand am terminat scoala, statul iti facea