Lucrurile incep sa se limpezeasca in ceea ce priveste "contributia specifica" a Romaniei. Nu e vorba de vreun "fabulous spirit" venit din estul Europei, nici despre un impuls reformator adus de lideri care au reusit reforme remarcabile (a se vedea, prin comparatie, neastamparul european si perspectivele proaspete aduse de polonezi si baltici). Daca exista vreun "exceptionalism" romanesc care risca sa contamineze UE, atunci acesta va fi cultul romanesc pentru derogare, pentru legiferarea in favoarea intereselor particulare sau de grup in dauna intereselor comunitatii.
Tom Gallagher remarca recent ca Romania poate deveni "un factor extrem de coroziv in interiorul UE" si ca "pare a fi debutat un intreg proces de corupere" a institutiilor europene. El dadea drept exemplu schimbarea de atitudine a liderului europarlamentarilor liberali, Graham Watson.
"Cazul Watson" e greu de inteles si usor de explicat. Inainte de 2004, pe cand il avea pe Stolojan partener la conducerea PNL, Graham Watson a atacat cu fermitate atitudinea complezenta a Comisiei in negocierile cu o Romanie macinata de coruptie, care refuza sa faca o reforma reala a justitiei sub Rodica Stanoiu. Conducerea PNL s-a schimbat si, dupa aderare, Watson si-a dezvaluit nebanuite resurse de bune sentimente tocmai fata de partidul la care a aderat Rodica Stanoiu (si Dan Ioan Popescu), Partidul Conservator, care i-a furnizat doi europarlamentari. Iar la viitoare petreceri euroliberalii Watson si Rehn nu mai au de ce sa se sfiasca sa se aseze alaturi de "reformistii" Stanoiu, Voiculescu si Dan Ioan Popescu, girati de fratii liberali din Romania.
Multi dintre cei respinsi de electoratul roman recapata o legitimitate europeana. Mai grav, ei cara in valize si un bagaj urat mirositor, care nu mai e controlat la frontiera dupa aderare. Relele naravuri ale politicii romanesti vor supravietui si vor fi exporta
