Este una dintre cele mai bune biografii despre Picasso. Se numeşte "Picasso, portret în timp" şi este semnată de Pascale Le Thorel-Daviot (Editura Institutului Cultural Român, trad. Simona Este una dintre cele mai bune biografii despre Picasso. Se numeşte "Picasso, portret în timp" şi este semnată de Pascale Le Thorel-Daviot (Editura Institutului Cultural Român, trad. Simona Brânzaru). După dorinţa marelui artist care a influenţat decisiv arta secolului al XX-lea, autorul cărţii consideră că întrega creaţie a lui Picasso poate fi citită ca un jurnal autobiografic. Lectura este acaparantă, cu pagini spectaculoase, de aceea spicuim la întâmplare - găsim undeva în carte mărturiile lui Malraux: artistul vedea arta ca un "fel de magie interpusă între noi şi universul ostil, un mod de preluare a puterii, impunând o formă spaimelor şi dorinţelor noastre". Şi Picasso continuă făcând paralela între arta neagră şi propria sa creaţie, produsele finite ale ambelor părţi devenind fetişuri, arme, prin care oamenii se pot elibera de forţele necunoscute ale cosmosului: "Spiritele, inconştientul, emoţia sunt totuna. Am înţeles de ce eram pictor… Domnişoarele din Avignon au trebuit să apară în ziua aceea, însă nu din pricina formei: era primul meu tablou în care exorcizam (…)".