E anapoda. Butaforia politica a ajuns mai importanta decit realitatea. Avem o presa foarte serioasa, in tonul cu care prezinta toate prostiile de partid. Se face un jurnalism foarte realist, in fiecare din detaliile fabulatiilor preluate constant si fidel de la politicieni.
Conflictul acesta de pe scena politica n-ar fi deloc tragic, nici macar problematic daca protagonistii s-ar limita la armele obisnuite in astfel de situatii - razbunari, contre, exagerari, acuzatii etc. Problema e ca prefac in arme si strica instrumente, idei si principii onorabile care se refera si folosesc la altceva.
Motiunile se adopta fara noima, din imaginea Constitutiei s-a ales praful, comisiile parlamentare bat cimpii, se poate trece chiar si peste lege daca partidul o cere. Niste chiriasi turbati ne fac praf locuinta ca sa faca rost de obiecte cu care sa se bata. Iar presa noteaza totul, cu discernamintul suspendat si cu un fel de incintare tembela.
Ultimul lucru folosit pe post de bita de partid este principiul solidaritatii guvernamentale. Repet, daca acesta ar fi in intregime inventia vreunui politician ingenios, atunci n-ar fi probleme. Insa acest principiu chiar exista, este unul foarte bun si necesar cit timp e inteles si folosit asa cum trebuie.
Solidaritatea guvernamentala inseamna ca Guvernul (Cabinetul de ministri, mai exact) adopta, sustine public si pune in practica un singur program politic, la care trebuie sa adere deplin toti membrii sai. Acest principiu este invocat impotriva a trei ministri democrati; ocazie cu care intelesul lui fundamental este pervertit, din trei puncte de vedere.
Primul este ca se ignora astfel diferenta dintre nivelul politic si cel institutional. Principiul functioneaza doar la nivel institutional, e menit sa asigure ca Guvernul actioneaza unitar. Pentru asta, premierului i se ofera instru
