Duminica Floriilor, primul praznic imparatesc cu data mobila, are loc cu o saptamana inainte de Paste si celebreaza intrarea in Ierusalim a Domnului Iisus Hristos. Acesta a fost intampinat de locuitorii orasului cu flori si ramuri de finic si maslin, strigand "Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!". Duminica Floriilor este precedata de Sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar, savarsita de Iisus Hristos. Minunea a stat la baza primirii triumfale ce I s-a facut lui Iisus la intrarea in Ierusalim, implinind o proorocire din Vechiul Testament. Sarbatoarea mai este numita si Duminica Stalparilor, iar popular Florii sau Flurii, din latinescul Floralia, sarbatoare a vegetatiei. De Florii se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie care se impart crestinilor. Preotii le tin in mana, cu lumanari aprinse, ca simbol al izbanzii vietii asupra mortii. Crengile de salcie amintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul la intrarea in Ierusalim. Cu ele, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele. Ramurilor le este atribuita putere protectiva si tamaduitoare. Se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu mladitele sfintite, apicultorii inconjoara, in ziua de Florii, stupii. Exista obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salcia de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre. In unele zone ale tarii, in ziua de Florii se scoate martisorul facut cadou la 1 martie si se agata intr-un maces sau intr-un pom inflorit. In timpurile vechi, sarbatoarea cu acest nume era dedicata zeitei romane a florilor Flora, crestinii suprapunand acestei figuri evenimentul intrarii Domnului in Ierusalim. La romani, importanta sarbatorii este sporita