Locul in care traieste ultimul dricar din BucurestiFoto: HotNews.ro
Incetinit de cei peste 70 de ani pe care ii are, Marin “Dricarul” nu va mai avea voie sa-si practice meseria. O cer europenii. O meserie mostenita din bunici, facuta pe un dric vienez adus in Romania la foarte scurt timp dupa revolutia de la 1848.
Nea Marin si-a mostenit meseria de la tata si bunic. E in familia lor de-acum doua secole. Bunicul a adus trei dricuri de la Viena, opere de arta, maiestuoase, infricosatoare, prezente impunatoare si stranii chiar si pentru cei ce detin elixirul tineretii.
Erau doua negre si celalt.
“Celalat era alb, ca pentru tineret. Pentru copilasii nevinovati” spune batranul dricar.
Dricul alb le-a fost furat pe la 1950. L-au cautat in toata tara, prin toate satele, au adunat informatii de pe la toti hotii si golanii Bucurestiului.
Era o frumusete de dric. Alb, mare cu ingeri de doi metri inaltime sculptati pe fiecare colt. Nimic. Dupa cativa ani a gasit tata un inger in atelierul unui fierar de pe Lujerului. Il vanduse un tigan si asta l-a pus pe foc. N-am mai mers nici la politie, nici nicaieri. Asta e. Noi n-am fost rai de paguba niciodata. - Marin Dricaru' despre furtul dricului de copii
De la mobila la morti
Batranul n-a vrut sa auda de meseria de dricar la inceput. A lucrat la “comunisti”, facand mobila.
“Apoi s-a imbolnavit tata si m-a rugat sa nu vand caii pana moare. S-a chinuit sapte ani la pat. La inceput venea lumea la poarta sa ma cheme, dar nu vroiam. Pana la urma m-am apucat de meserie, dar tot nu era bine.”
De ce? Plangea Nea marin la ingroparea necunoscutilor de se prapadea.
“Mai ales la tigani nu rezisti. Cand incepe fanfara si lautarii nu esti om daca nu plangi. Dar m-am mai linistit dupa ce m-a certat preotul din cartier. A zis ca daca n
