- Social - nr. 63 / 2 Aprilie, 2007 Momentul care marcheaza intemeierea Jandarmeriei Romane a fost 3 aprilie 1850, cand, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotararea Divanului obstesc, semnand "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor in jandarmi". Prin aceasta lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei si i s-au stabilit principiile de organizare si functionare. Totodata, in aceasta lege se stabilea Jandarmeriei urmatoarele misiuni: • privegherea sigurantei publice, • tinerea unei bune oranduieli si ducerea la indeplinire a legilor. In perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusa unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate institutiile statului national modern roman. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate in Romania, din noiembrie 1864, Jandarmeria este organizata pe principii noi, scoasa de sub administratia Ministerului de Interne si subordonata direct Ministerului de Razboi, ca element component al armatei permanente. Perioada 1866-1867 se caracterizeaza prin transformari in sistemul de aparare al tarii in anii 1868, 1872, 1874 si 1877, avand drept rezultat modernizarea si pregatirea armatei romane, care prin stralucite fapte de arme, in Razboiul pentru Independenta al Romaniei din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfintind independenta. In 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunala, I.C. Bratianu sublinia ca "Gendarmeria comunala rurala va fi mai buna decat politia rurala de pana acum". Lipsa resurselor banesti a intarziat pana in anul 1893 materializarea unei astfel de legi. Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului si organizarii Jandarmeriei rurale i-a revenit Partidului Conservator condus de Lascar Catargiu, care a elaborat si prezentat Parlamentului, in ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Demn de re