(Raspuns pentru Elena Coman - Teleorman, F. As nr. 740)

Acum 12 ani mi-a fost extirpat sanul stang, fiind diagnosticata cu cancer mamar. La 4-5 luni dupa operatie, bratul stang a inceput sa se umfle. Am incercat diverse solutii: masaj, automasaj, unguente de tot felul, dar degeaba. Singura solutie eficienta in cazul meu a venit de la niste prieteni medici. La sugestia lor, mi-am infasurat tot bratul intr-o fasa elastica (o gasiti la magazinele de tehnica medicala). De fapt, am cusut doua fese in prelungire, pentru a cuprinde tot bratul. Infasurarea se face incepand cu varful degetelor, spre umar. La inceput am purtat fasa cate 4 ore pe zi, apoi am continuat, timp de cateva luni, sa o port in fiecare noapte, pana cand diferenta in circumferinta intre brate a ajuns la max. 1,5 cm. Dupa ce am intrerupt infasurarea, bratul nu s-a mai umflat. In privinta problemelor psihice (mama mea a murit cu acelasi diagnostic, la 48 de ani) trebuie sa stiti ca in primii doi ani nu a trecut o zi in care sa nu-mi amintesc cu groaza ca merg si eu pe acelasi drum; apoi gandurile au revenit la doua zile, apoi la trei zile... astfel incat, dupa 5 ani de la operatie, am realizat cu o extraordinara satisfactie ca, fiind intrebata cum o mai duc cu sanatatea, nici macar nu-mi mai trecea prin minte vechea problema. Determinant pentru mine a fost sprijinul familiei si al prietenilor, precum si faptul ca nu am renuntat sa-mi exercit profesia. Astfel, am avut satisfactia sa-mi depasesc statutul de "leguma" dupa tratamentul cu citostatice, iar pe de alta parte, incet, incet, timpul a mai atenuat amintirile. Am mers cu rigurozitate la toate controalele medicale ce mi s-au indicat; am invatat sa pretuiesc "banalul cotidian", sa ma bucur, ajutandu-i pe cat puteam pe cei din jur, multumind pentru fiecare zi ce trecea si pentru sansa uneia noi. Acceptand cu umilinta ca exista pe lume suferint