Crucile umblatoare din Aninoasa. In inima Gorjului, mortii sunt vesnic vii.

Izvoare pentru sufletul mortilor

Aninoasa este un sat plin de icoane si cruci colorate. Chiar cand intri pe drumul mare te minunezi: e un adevarat spectacol, le vezi peste tot. La raspantii de ulite, la punti peste ape, la izvoare, agatate pe fantani, pe stiubeie si chiar pe trunchiurile copacilor, pana in varf, zugravite in cele mai vii si halucinante culori, dintr-un capat in altul al asezarii. Asa arata acest sat gorjean de pe valea Gilortului. E imposibil sa nu bati la porti, sa nu-ntrebi oamenii. Te uimeste numarul enorm de fantani, de punti, de izvoare, de rascruci ale ulicioarelor. Uneori iti pare ca potecile au fost dinadins incalcite, ticluite sa se intersecteze cat mai des cu altele, doar pentru ca acolo, la micile intretaieri, sa poata fi puse icoanele vopsite. Punti parca fara rost, peste orice santuc pe care-l treci cu pasul... Nenumarate izvoare, sapate de oameni peste tot, cu truda si cheltuiala multa... Si fantani. Sute si sute de fantani... Exagerat de numeroase fantani, pentru oameni atat de putini. Multe din ele uriase, adevarate monumente din piatra, cu patru-cinci "ciuture" (jgheaburi) navalnice, asezate solemn inaintea drumului, acoperite cu aceleasi icoane multicolore...

O femeie se opreste pe drum si se-nchina inaintea unei asemenea fantani monumentale, cu un bazin stralucitor din care iese o coloana de piatra alba. Femeia e trista si toata-n negru. Maruntica, cu pieptul firav, secat parca de toate apele plansetului, dar cu niste palme nefiresc de mari, butucanoase si aspre. Aflu c-o cheama Bobaianu Maria si ca una dintre icoanele agatate pe coloana de piatra e inchinata fiului ei tanar, singurului ei fiu, mort de cateva saptamani. Ca toate aceste "ape" ce cotropesc satul, ciuruindu-i pamanturile din hotar in hotar, au fost sapate de oamenii