A avut peste 30 de expozitii de pictura si a facut scenografia a peste 100 de spectacole ale Nationalului craiovean. Este pictorul care a cucerit o lume intreaga, Vasile Buz. L-am gasit pe Vasile Buz, ca de obicei, in atelierul sau, de fapt, „in altarul sau“, cum ii place artistului sa spuna. Este locul preferat al celui care a inceput sa cocheteze cu pictura de la vârsta de patru ani, când era impresionat de natura, de iernile in care toti copiii se dadeau cu saniuta, dar si de imaginea sumbra ce avea sa-i intunece acea perioada anume aceea a avioanelor si tancurilor rusesti care au ocupat la inceputul celui de-al doilea razboi mondial meleagurile stramosesti, Cernauti. O poveste trista, al carui fir epic se continua cu venirea trupelor românesti, aliate cu cele germane. In 1943 au fost iar ocupati de rusi. Atunci, trei familii, printre care si cea a lui Vasile Buz, au plecat in pribegie, cu caruta, ca sa ajunga „in tara“. Dupa o luna si mai bine au poposit la Filiasi, de aici luând-o spre dealuri si nimerind pe mosia Gardarenilor, care le-au oferit adapost si ceva de lucru. In acea perioada, copilul Vasile nu a inceput scoala fiindca s-ar fi deconspirat, a invatat insa sa-si innoade rapid opincile din piele de porc si sa plece de cum se lumina de ziua cu cele vreo 60 de oi ale boierului la pascut. Dupa 1944, o data cu amnistia, au scapat de urmarire si s-au intors la Filiasi. Artistul de ieri si de azi Au urmat anii de scoala, mai intâi la „inaltele studii ale Academiei Isalnita“ si mai apoi la Liceul „Fratii Buzesti“. Dupa absolvire i-a venit ideea de a face arte. Ca orice copil de la tara, a mers in Bucuresti, „numai cu visuri si cu o scânteie de talent“. Prima incercare, primul esec, caci, pe lânga talentul de a desena, mai era nevoie si de instruire. „Norocul meu a fost ca am intâlnit un functionar din Ministerul Culturii si Invatamântului, cum se chema pe atun