- Cultural - nr. 63 / 2 Aprilie, 2007 In locurile in care a trait si invatat, urmele pasilor lui Iisus, deopotriva gingasi si apasati, sfiosi si nesovaielnici _ se zice _ sunt inca jilave. Asadar, evidente, reale, autentice, "incapatanate", inca plangande (oare de ce, dupa atata amar de vreme?), ca o tanguire, ca o chemare, ca un cantec de dragoste si de moarte (…) Cumplita boala este ratacirea, amoralitatea, trairea pur vegetativa, viata cu inlocuitori, mult prea instinctualizata, in-afectiva; lipsirea sufletului de privilegiul jertfei, al iubirii si frumosului, ca destin. Pana acum, nici un doctor, iata, n-a putut explica si tamadui atari infirmitati; ele se vor agrava si adanci si se vor bantuit de intuneric, daca nu "apelam" la Cel in stare sa ne scape (si) de pierderea in lumea incertitudinilor si indoielilor. In acest caz, cel "apelat", Hristos, ne consulta si ajuta sa fim victoriosi in lupta cu noi insine (in lupta care se da in sufletul nostru intre senzatii si sentimente). Iar "reperele de morala crestina", tocmai asta inseamna: invatatura si iubirea lui Hristos (…) Din aceasta perspectiva, lucrarea IPS Andrei Andreicut, profesor de Teologie Morala si Spiritualitate Ortodoxa, adevarata ars theologica, la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, reia, cu atenta si cuvenita fidelitate, si esentializeaza, explicit si argumentat, pana la exhaustiv, procesul metanoic, avatarurile omului duhovnicesc, intr-un timp, iata, cand ignorarea ori tacerea spiritului devin pericol prin aceea ca ne izgoneste de la cele drepte, de la cele adevarate care ne dau sens. Uimit (si drept) inaintea majestatii divine, trebuie sa o spunem deschis, arhiereul si profesorul Andrei Andreicut, se numara printre cei foarte putini care mai iau, azi, in serios (asumat, responsabil, marturisibil,angajat) viata traita in lumina (adevaratei) morale crestine. De aceea, a iesit victorios din oceanu