Alianta Da si-a dat previzibilul sfarsit. Premierul a anuntat luni, 26 martie a.c., decesul si a cerut retragerea din guvern a ministrilor incomozi, proveniti din Pd.

D-l Tariceanu s-a gandit la o formula de guvernare bicolora, Pnl-Udmr, stiind foarte bine ca Pd-ul isi va retrage toti ministrii si se va plasa in opozitie. Pierderea sprijinului politic al Pd-ului obliga Pnl-ul sa accepte, pe fata, o noua majoritate, Pnl-Udmr-Psd-Pc, care sa-i permita detinerea in continuare a sefiei administratiei. Fara voturile reprezentantilor Psd-Pc si (eventual) Prm, guvernul s-ar prabusi, iar premierul Tariceanu, o data debarcat, si-ar pierde definitiv speranta de a-si mentine postul. Premierul si partidul sau, Pnl-ul, sunt condamnati - in consecinta - la "compromisul istoric" al unei aliante, fie si mascate, cu Psd-ul, partidul "de stanga" cu care parea a nu se intelege vreodata, desi tentative (unele chiar finalizate) au mai fost. Sprijinul Psd nu va fi, evident, gratuit, social-democratii cerand, pentru inceput, sustinerea deschisa a motiunii de suspendare a presedintelui tarii. D-l Basescu este insa cel fara de care Pnl-ul n-ar fi ajuns, acum doi ani si jumatate, la conducerea administratiei. Presedintele a fortat atunci formarea unei majoritati parlamentare apeland la "solutia imorala", adica la voturile Pc-ului, intrat in Parlament sub pulpana Psd, pe listele caruia si-a plasat oamenii. Rezolvarea trebuia sa fie provizorie, in perspectiva unor "anticipate" pe care Da le-ar fi castigat cu siguranta.

Batalia interna din alianta Da a izbucnit de aici. D-l Tariceanu a realizat, si in urma consilierii amicilor sai, ca dupa alegerile anticipate, postul de premier va fi oferit altcuiva, cel mai sigur fiind d-l Stolojan, prietenul certificat al presedintelui. Or, sustinatorii d-lui Tariceanu aveau nevoie de prezenta lui in fruntea administratiei, pentru a-si protej