„Viata intr-o orchestra este ceva delicat. In fond, ce este o orchestra? Este un grup de aproximativ 100 de persoane, care se intreaba de ce nu sunt ele in fata, in locul dirijorului“. Definitia ii apartine maestrului Laurent Petitgirard. Este a treia oara când citez aceasta definitie in ultimele noua luni. Prima oara, o faceam in articolul „Cvartetul de coarde“, publicat pe 19 iunie 2006. Spuneam atunci: Cvartetul de coarde este alcatuit din 2 viori, o viola si un contrabas (violoncel). Nu e greu sa identificam cele doua viori de pe scena guvernarii românesti. Sunt primadonele, cele care au câstigat alegerile, care, desi cântau pe acelasi ton, au ajuns sa interpreteze partituri diferite. Pe post de viola am putea sa ii punem pe reprezentantii alesi ai maghiarilor, iar pe post de contrabas ar putea fi pus partidul contra (PC). Au trecut sase luni din iunie 2006 si am ajuns in decembrie 2006. Ceva s-a schimbat atunci in cvartet si am ajuns la doua coarde si jumatate. Spuneam atunci: S-a schimbat ceva? Din punct de vedere al partiturii, nu. S-au schimbat membrii orchestrei? Nu, dar au ramas mai putini. Pentru ca daca in urma cu sase luni se falsa pe patru coarde, au mai ramas doua coarde si jumatate. Concret, conservatorii au anuntat ca se retrag de la guvernare. Pe ce motive? Pe aceleasi din urma cu sase luni. Au mai ramas trei coarde: viorile si viola. Numai ca viola nu cânta. Nu. Ci mormaie neinteligibil. Ba mai mult, violeaza sau profaneaza valorile nationale ale românilor. Cum ar fi ziua de 1 decembrie, când, la Cluj, la monumentul lui Avram Iancu, in loc de flori aniversare cu banda tricolora a fost depusa o coroana mortuara cu banda inscriptionata cu negru pe fond alb. Cu drag, din partea UDMR, pentru unirea românilor, pare a spune coroana depusa. De ce spuneam doua si jumatate? Pentru ca una dintre viori si-a pierdut jumatate din strune. Ma refer la PNL, partid