Vestea trecerii in Absolut, in spatiul Mortii, a profesorului universitar Cezar Avramescu, cel mai indragit editorialist al cititorilor Gazetei de Sud, ne-a intristat. Cezar Avramescu s-a stins din viata pe 31 martie, data nasterii poetului Nichita Stanescu. Materialele scrise si publicate de acesta au fost savurate de toti românii care le-au citit. De la Est la Vest si de la Nord la Sud. Din tari de pe aproape toate continentele. Argumentul? Miile de comentarii de pe pagina de internet a ziarului de-a lungul timpului. Cezar Avramescu insusi a fost o institutie a spatiilor de sinceritate si adevar, scriind intr-o maniera originala, asa incât sa nu-si streseze cititorul. Dimpotriva. L-a facut sa râda sanatos, dar... sa-i ramâna pe retina memoriei radiografia reala a societatii, a clasei politice, a fiecarui eveniment „orchestrat“ au ba. Editorialul sau continea ingrediente pentru toate gusturile. Era un fel de stimulent, aliment si medicament, chiar pentru orbi. A fost o personalitate cu spirit enciclopedic, avea mult har, temperament de adolescent si un neobisnuit simt al umorului. Daca vreun scriitor oltean isi imagineaza o istorie literara a Craiovei fara „figura“ inconfundabila a lui Cezar Avramescu, se insalaamarnic. Nu numai ca s-a perindat pe la toate cercurile literare, dar a fost un mare consumator de literatura, in special de poezie, el insusi fiind un poet de rafinament si de o rara sensibilitate. Impatimit al imaginii poetice, scria cu dezinvoltura, insa, totodata, era extrem de exigent cu sine insusi. A fost un poet calitativ si nicidecum cantitativ. Despre volumul sau de poezii „Nelinisti“, aparut la Editura Pro Transilvania din Bucuresti, in 2003, s-au scris cronici dintre cele mai favorabile, de catre scriitori si critici cu nume de rezonanta. Astfel, inca din anii '90, Marin Sorescu, „coleg de leat si vecin de facultate“, a dat Cezarului ce-i al Ceza