Tariceanu si-a ales prost momentul - 1 aprilie - in care sa anunte scoaterea democratilor din executiv. Poate s-a gândit ca de Florii va da senzatia inceperii unei perioade de armonie si ca pacea se va instaura când va intra calare pe asin in parlament, urmat doar de apostoli de la PNL si UDMR, iar toata lumea il va primi cu ramuri de maslin. In afara de Iudele de la PD si PLD, care nu mai conteaza. Numai ca PRM si PC se pregatesc deja sa-i lapideze pe samaritenii de la UDMR, care nu aduc jertfe in Templul Nationalismului. Presedintele PNL nu ar trebui sa-si faca iluzii nici in privinta fariseilor de la PSD. In fond, perioada dintre intrarea glorioasa in Ierusalim si Vinerea Patimilor este de doar câteva zile. In cazul lui, treburile se vor misca mai greu. Dar la toamna, ierusalimitenii din spatiul carpato-danubiano-pontic s-ar putea sa-i prefere pe zelotii de la PD in defavoarea blajinului Tariceanu, iar Pilat din Cotroceni va fi foarte incântat de alegere, spre deosebire de procuratorul din Evanghelii. Ma rog, va mai fi si un recurs in 2008, dar si asa Tariceanu risca sa expire politic, intrebându-se: „Bratienilor, de ce m-ati parasit?“. Urâta farsa! Mai ales ca prietenul de astazi, Viorel Hrebenciuc, va fi cel care va impunge mai târziu cu sulita sa verifice daca acela care si-a luat asupra sa responsabilitatea instaurarii pacii pe pamânt a intrat in istoria minora. Deznodamânt inevitabil când iti amanetezi viitorul Caiafei din sinagoga rosie de pe Kiseleff. Ce sa mai spunem ca in pustia in care apostolii restructurati au intrat nu prea au gasit oameni sa asculte predici de pe munte. Dupa doi ani de marsaluit printre dune, sub soarele torid, demonul social-democratiei ar avea sanse reale de reusita in cazul unei ispitiri a campionului liberalismului. Dupa cum se stie, toate invoielile cu Satana se sfârsesc rau pentru cei tentati. Marele farseur are intotdeauna o c