foto: Cotidianul
Cea mai mare parte a banilor provine de la Fondul pentru Dezvoltare al Natiunilor Unite, dar o contributie insemnata a avut si Ambasada Suediei la Bucuresti.
Uram succes noului centru. Si incercam sa-i ajutam pe gestionarii banilor si ai bunelor intentii de la Tirgu-Mures povestindu-le „reusita exemplara“ de la Marasesti.
Este povestea unui faliment desavirsit, un faliment romanesc, iar nu tiganesc, unde romii isi joaca eternul rol de pretext pentru risipirea banilor donati de cite un occidental degraba iubitoriu de oameni in suferinta si fara de nadejde.
Data decesului - necunoscuta
Centrul de servicii sociale pentru romi de la Marasesti a fost deschis in septembrie 2004, in sase camere ale unui fost internat de liceu. Amenajarea sediului si salariile angajatilor au costat 105.000 de dolari.
Acolo lucrau sase angajati: o asistenta medicala, doua asistente sociale, un consilier de afaceri, un responsabil IT si managerul local de proiect.
Platiti 10 luni de ONU si apoi de primarie, acestia aveau a explica romilor ca e important sa ai o slujba, sa-ti dai copilul la cursuri de calculatoare, sa mergi la medic, ba chiar sa dezvolte in citiva „deprinderi antreprenoriale“.
Cind s-a inchis centrul, nu stie nimeni cu precizie. Seful de proiect la nivel national, spre exemplu, Claudia Ungureanu, crede ca mai functioneaza si astazi, „fie si partial, prin animatorii sanitari si ONG-ul pe care l-au infiintat cu ajutorul nostru“.
In vreme ce consilierul pentru romi de la Prefectura Vrancea, Marian Chinde, suparat ca nu a fost consultat la fiece pas al proiectului, eventual platit pentru opinii si suspine, ne-a declarat ca atelierul de sfaturi de linga Mausoleu a functionat „fix trei luni“.
Iar primarul de Marasesti, Emilian Brasov, spune ca acest centru a functi
