Calin Popescu Tariceanu a schimbat din mers nu doar componenta Guvernului, ci si prioritatile politicii externe. Instabilitatea interna se transfera astfel si asupra diplomatiei autohtone, care va oscila intre vechile proiecte pe cale de a fi conservate si noile directii enuntate de un premier fara sustinere parlamentara.

Credibilitatea sa este pusa de la bun inceput sub semnul intrebarii, fiindca a incalcat, poate fara sa stie, unul dintre principiile de baza pe care le aplica statele democratice in relatiile internationale: continuitatea.

Calin Popescu Tariceanu, in loc sa-si asigure partenerii externi ca va respecta angajamentele asumate de Romania inclusiv in perioada mandatului sau, s-a grabit sa anunte nu doar un termen pentru retragerea soldatilor romani detasati in Irak, ci si o noua axa a politicii externe.

Tariceanu a decretat recent ca Uniunea Europeana este "axa strategica cea mai importanta", ca si cum Romania nu ar fi parte a UE, ci o periferie externa dornica de integrare.

Oricum, primul ministru priveste aceasta axa cu mult pragmatism, explicand ca "Romania nu trebuie sa mai execute ca elevul cuminte tot ce spune UE" si ca, la o adica, "trebuie sa avem inclusiv curajul sa contrazicem Uniunea Europeana daca interesele ne-o cer".

De pilda, interesul direct al primului ministru si al celorlalti importatori de autoturisme, care ii cere sa pastreze taxa de prima inmatriculare, in vreme ce UE insista ca Romania sa renunte la ea.

Noua axa, la care Tariceanu se raporteaza ba ca un premier al unei tari aspirante la aderare, ba ca un om de afaceri influent, dar fara atributii la nivelul puterii, era inclusa in ecuatia politicii externe prin simpla apartenenta la UE.

In schimb, strategiile la Marea Neagra si parteneriatele pe linia Londra-Washington, construite cu greu inca din per