Ceea ce ne ingrijoreaza la acesti tineri deveniti ministri este lipsa de discernamint. Legislaturi consecutive, una dintre principalele teme politice pentru care erau atacati politicienii ieseni a fost incapacitatea de a trimite reprezentanti la nivel guvernamental. 10 ani, PSD, desi avea principalul bazin electoral in zona Moldovei, s-a ferit sa desemneze vreun ministru iesean. Ion Solcanu fie nu a vrut sa fie concurat la nivel de autoritate in partid, fie nu a reusit sa atraga nici o persoana capabila sa fie luata in seama pentru un portofoliu.
La fel, tot ce a reusit Vasile Lupu la nivelul CDR a fost sa lanseze un secretar de stat la finante - Iosefina Morosanu, daca acest nume va mai spune ceva. Restul s-au descurcat prin contactele personale, cum a fost secretarul de stat pe atunci Mihai Razvan Ungureanu, chemat la Bucuresti prin vointa lui Andrei Plesu. Devenise un fel de complex de inferioritate lipsa unui ministru din cei citeva sute care se perindasera pe la Palatul Victoria, incepind cu 1990. Nu ar fi fost absenta din guvern un capat de tara, daca nu am sti ce inseamna sa ai omul potrivit la locul potrivit, cind e vorba de impartit fonduri, de aprobat proiecte de infrastructura, de rectificari bugetare, de sugerat o anumita politica regionala.
Dupa 2004, vremurile par sa compenseze ceva din orgoliul ranit al Iasului. Mihai Razvan Ungureanu nu numai ca a facut o figura onorabila la Externe, dar, din informatiile semi-oficiale, a fost si un atent sprijinitor al intereselor iesenilor. Ultimele luni l-au readus puternic in prim-plan si pe Varujan Vosganian, devenit, in prezent, cel mai important ministru al cabinetului Tariceanu.
In urma ultimei remanieri, putem spune ca, prin scoaterea PD de la guvernare, PNL a lovit puternic in lobby-ul de la Cluj. In acelasi timp, se centreaza pe Iasi, o greseala in oglinda a PSD-ului, care lansa in guvern
