Parisul m-a deceptionat… Deseori am auzit aceasta fraza, mai ales dupa 1989, spusa de romani aflati in trecere prin "orasul luminilor". O fraza pe care unii o spun cu emfaza, numai pentru a arata ca au calatorit mult. Pentru ei Parisul nu "se compara" cu Roma (care este "un oras cu adevarat vechi") sau cu Londra (unde "este viata, nu ca la Paris, unde te simti ca intr-un muzeu"). Multi s-au aratat dezamagiti de Paris pornind de la observatii generale precum "prea multi negri si prea multi arabi" sau de la observatii pur si simplu terestre precum "prea multe excremente de caine pe strazi".
Probabil ca avem cu totii in minte un fel de Paris ideal care, prin confruntare cu realitatea, iese oarecum stirbit. Parisul nu este numai orasul marilor muzee si monumente, ci si un oras in care misuna hotii, in care uneori chelnerii sunt plictisiti si aroganti, iar serviciul lasa de dorit, unde te ploua ca la Londra daca vii toamna sau iarna, care poate parea cenusiu atunci cand nu e soare, ca sa nu mai spunem ca pentru anumite buzunare poate fi un oras scump.
Japonezii sunt insa cei care risca sa fie cel mai tare socati la Paris. Fenomenul a devenit atat de frecvent in ultimii 20 de ani incat are acum si o denumire medicala: specialistii vorbesc de "sindromul japonez al deceptiei la Paris". In fiecare an, un anumit numar de turisti japonezi, dupa ce ajung la Paris, incep sa dea semne de neliniste, de nervozitate, au dureri de cap, se simt agresati si ajung chiar la urgenta cu simptome de deprimare nervoasa. Unii resimt un fel de vid sufletesc, altii un fel de confuzie mentala. Ambasada Japoniei dispune de un numar de telefon disponibil 24 de ore din 24 pentru apeluri de urgenta legate de acest sindrom. In general, el trece repede, dar anual sunt si cazuri mai grave, care se rezolva numai prin repatriere rapida.
Sigur, acest sindrom trebuie judecat in contextul cult
