Pe alocuri, din pacate, pesimismul a fost sentimentul care a dominat recenta sarbatorire a semicentenarului Uniunii Europene. O oarecare neliniste in legatura cu viitorul UE este, desigur, perfect de inteles, mai ales daca ne gandim la incertitudinea legata de eforturile de revitalizare a Tratatului Constitutional. Dar proiectul european a fost un succes rasunator, nu doar pentru Europa, ci pentru intreaga lume.
Europenii nu ar trebui sa cada prada dezamagirii atunci cand compara cresterile de produs intern brut (PIB) din Europa cu cele din, sa spunem, Statele Unite. Evident, Uniunea se confrunta cu imense provocari in incercarea de a concretiza unificarea economica, incluzand aici nevoia de reducere a somajului si imprimarea unui plus de dinamism economic. Totusi, in timp ce PIB-ul pe cap de locuitor a crescut in SUA, cei mai multi americani traiesc azi mai prost decat acum cinci ani. O economie in care an de an majoritatea oamenilor traiesc mai prost nu poate fi considerata un succes.
Mai important chiar, succesul UE nu ar trebui masurat doar prin acte individuale de legislatie sau prin reglementari, nici chiar prin prosperitatea pe care a generat-o integrarea economica. In ultima instanta, parintii fondatori ai UE au fost motivati in principal de instaurarea unei paci durabile, pe termen lung. Ei au sperat atunci ca integrarea economica va conduce la o mai buna intelegere, sustinuta fiind de infinitatea de contacte, generata inevitabil de activitatea comerciala. Interdependenta ridicata, gandeau ei, ar face ca orice conflict sa fie inimaginabil.
UE si-a realizat acest vis. Nicaieri in lume vecinii nu convietuiesc mai pasnic, nicaieri oamenii nu circula mai liber si in mai multa siguranta decat in Europa, iar aceasta realitate se datoreaza, in parte, si unei noi identitati europene care transcende cetateniile nationale. Acest model ar merita emulat p