„Mama, mama“, striga spre fiecare persoana care intra pe usa pentru ca acesta este singurul cuvânt pe care l-au invatat. Sunt cei câteva sute de copii din cresele craiovene, lasati cu lacrimi in ochi de parinti in fiecare dimineata sau la inceput de saptamâna intr-un loc unde primesc hrana, ingrijire, dar nu si educatie. Atunci când o mama trebuie sa se intoarca la serviciu si nu poate sa stea doi ani in concediul de maternitate, aceasta incepe sa se gândeasca unde isi poate lasa micutul. Optiunile nu sunt prea multe. Daca nu gaseste ajutor la bunici, atunci poate sa angajeze o bona, dar este greu sa iti lasi copilul in grija unui strain si toata lumea spune ca trebuie sa il duci in colectivitate. Solutia este cresa, acolo unde au crescut in anii comunismului generatii de copii si unde nu s-a schimbat decât decorul. Cresele functioneaza dupa niste norme care au fost stabilite in 1974. Astfel, cu un regulament vechi de peste 30 de ani, unitatile pentru copiii de pâna la trei ani asigura hrana si caldura, fara sa ia in considerare un program de educatie timpurie, dupa cum spune un studiu realizat de UNICEF despre cresele din România Crese de zi si saptamânale Dupa ce responsabilitatea administrarii creselor a fost pasata de la Ministerul Sanatatii la cel al Educatiei si Cercetarii, cele noua crese din Craiova au ajuns in administrarea consiliului local, care le ofera fonduri pentru hrana, curatenie si reparatii. Alaturi de zecile de copii din crese stau câteva asistente si infirmiere, cu toate ca la 10-18 copii ar trebui sa fie o infirmiera si o asistenta. In realitate, este o asistenta la peste 25 de copii, iar exceptii nu se fac nici in cazul celor intre sase luni si un an, asa cum arata studiului UNICEF. „Suntem doua asistente si doua infirmiere, o bucatareasa si o ingrijitoare, care lucram in ture. Avem inscrisi 35 de copii, dar nu vin toti in fiecare zi. Cel mai m