In decembrie 2004, primul guvern Tariceanu a fost investit cu 265 de voturi.
A coalizat impotriva sa 200 de voturi. Pe atunci, din guvern faceau parte PNL, PD, UDMR si PUR. Parlamentarii acestor partide, la care ii putem adauga si pe cei ai minoritatilor, au adus in sprijinul guvernului 241 de voturi.
Facand diferenta, vedem ca primul guvern Tariceanu a fost votat si de 24 de parlamentari ai opozitiei PSD-PRM. Potrivit acestui vot, se putea sti cu claritate cine este in opozitie si cine la putere.
Lucrurile au devenit cu totul neclare acum, la a doua investire a guvernului Tariceanu. Primul lucru neclar e statutul acestui guvern. E unul nou? Atunci ar fi trebuit ca primul-ministru sa fie renumit de presedinte. Ceea ce nu s-a intamplat. Deci nu avem de-a face cu un guvern nou.
Este atunci unul remaniat? Ar fi trebuit in acest caz ca schimbarile din guvern sa ramana in cadrul protocolului de functionare a Aliantei. Ceea ce, iarasi, nu s-a intamplat. Deci nu este un guvern remaniat. Este unul care reflecta aparitia unei noi majoritati electorale? Nu, caci ar fi trebuit, pentru aceasta, alegeri.
Este atunci consecinta reasezarii unei noi majoritati parlamentare? Nici asta, pentru ca, daca am fi avut o noua majoritate, ar fi trebuit atunci ca noul guvern sa numere in componenta sa ministri ai noii majoritati, ceea ce nu s-a intamplat. Atunci?
Nici nou, nici remaniat, nici revalidat electoral, nici reconfigurat parlamentar, recent confirmatul guvern Tariceanu este nou doar in virtutea faptului ca e recent si e altul doar in masura in care a acceptat sa faca jocurile altora. Atingem astfel cea de-a doua neclaritate, la fel de nelinistitoare ca si prima: al cui guvern este, de fapt, noul guvern Tariceanu?
Este al Aliantei D.A.? Nu, pentru ca PD a fost dat afara din fostul guvern, iar PD nu l-a
