Artista suedeza Johanna Billing este un nume aparte in expresia videoartistica. Ea a atras atentia imediat prin participarile sale la Bienalele din Praga, Moscova si Istanbul, dupa ce, in 1999, a absolvit Konstfack University College of Arts, Crafts and Design din Stockholm. Evident, cea mai mare revelatie ea a oferit-o prin filmul sau Magical World, prezentat in cadrul Bienalei de arta contemporana de la Istanbul, in toamna anului 2005. Acest film a fost selectat pentru Bienala de criticul si scriitorul Charles Esche, curatorul invitat al acestei importante manifestari de pe malurile Bosforului si unul dintre cei mai atipici intelectuali europeni ai ultimului deceniu.
Derularea filmica a acestui scurtmetraj in culori, Magical World, (2005; 6 min. 12 sec.) se bazeaza pe o scena simpla: citiva copii acompaniati la instrumente muzicale fac o repetitie dupa cintecul lui Sidney Barnes din 1968, ce a dat si titlul filmuletului. Se spune ca artista a filmat undeva la Zagreb, iar acest lucru reiese mai degraba din sugestii indirecte decit din indicatii precise, fatise, chiar daca pe ici-colo camera surprinde, parca en passant, bucati dintr-o realitate post-comunista: strazi periferice saracacioase, ziduri jupuite, constructii nefinisate, panouri publicitare puse ca paravan in fata mizeriei...
Acest contrapunct intre filmarea frontala, frusta, in gros plan, si trecerea rapida peste detalii care trebuie totusi remarcate de spectator face ca „lumea magica“ sa fie doar un deziderat, o expectativa invocata cu sirg, si mai putin o prezenta convingatoare... Ea s-ar potrivi chiar si realitatilor romanesti, aflate endemic in deriva. Iar mesajul sublimat de Billing face ca necesitatea si stringenta comunicarii dintre lumea rasariteana si cea apuseana sa transpara ca o problematica de netagaduit...
Gasesc ca este oarecum simptomatica aducerea filmului
