Observ cu mâhnire că problema mediului rămâne la capitolul fapt divers în România. La capitolul politic, suntem foarte diferiţi de europeni: ne lipseşte un partid verde. Unul real, nu încercările stupide încercate de foşti securişti, astăzi şi în anii trecuţi. România a fost a 60-a ţara care a semnat Protocolul de la Kyoto. şi totuşi, problema mediului rămâne una neobservată. Potrivit raporturilor anuale de mediu ale agenţiei de specialitate din Sibiu, cantitatea de dioxid de carbon produsă în judeţe creşte constant în ultimii ani. În 2006, în judeţe, s-au produs cu aproape 60.000 de tone de dioxid de carbon mai mult decât în 2005. Peste 730.000 de tone de dioxid de carbon au fost emise, în medie, în atmosfera unui judeţ, anul trecut, potrivit raportului de mediu. Creşterile sunt datorate într-o mare măsură şi măririi numărului automobile. Traficul a crescut în judeţ, lucru observabil cu ochiul liber. Ce se poate face? Există planuri de acţiuni, naţional, judeţene. Există comisii de coordonare, din care fac parte membri din administraţie şi din mediul economic. Nu am văzut însă o campanie serioasă de promovare a protecţiei mediului. Nu am văzut o accelerare a interesului pentru proiecte ecologice, mai ales pentru tratare şi epurare. Toate râurile sunt poluate cu ape menajere, după cum arată raporturile de mediu. Dar, dacă nu există partide care să facă ceva, dacă nu există organizaţii active, dacă nu există programe de educaţie, ce putem face? Putem schimba un bec normal cu un bec fluorescent. Acesta va salva 68 de kg de dioxid de carbon într-un an. La 100.000 de becuri schimbate, reducem emisia de CO2 cu 6.800 de tone. Putem planta un copac, ce absoarbe într-o viaţă circa o tonă de CO2. Putem face multe. Păcat că cei în măsură să ne informeze nu spun cum.

Laureţiu PARNICĂ

Observ cu mâhnire că problema mediului rămâne la capitolul fapt divers în Români