Şi anul acesta Sărbătoarea Învierii Domnului cheamă lumea creştină la unitate. Poate că nu este o întâmplare faptul că întreaga suflare creştină serbează Paştele în acelaşi timp. La fel ca toate celelalte biserici tradiţionale, şi Biserica Greco-Catolică are propriul ei ritm de rugăciune şi de participare atemporală la ritual, identic cu cel al Bisericii Ortodoxe, diferenţele dintre cele două Biserici fiind de natură doctrinală. Referitor la specificul unei comunităţi greco-catolice în pragul celei mai importante sărbători creştine, am purtat un dialog cu Pr. Adrian Pop, administrator parohial al parohiei Ulieş.

Rep: Părinte, dacă ar fi să facem o prezentare generală a localităţii unde păstoriţi, cum aţi descrie localitatea Ulieş?

Pr. Adrian Pop: Ulieşul este un sat tipic pentru Câmpia Transilvaniei: cu un nucleu central şi cu gospodării răspândite pe o mulţime de văi. Satul se întinde pe o suprafaţă mare. Credincioşii mei locuiesc la distanţe apreciabile faţă de biserică, ceea ce însă nu-i împiedică să frecventeze regulat biserica. Apoi, chiar dacă satul este cam izolat, nu suferă de o depopulare rapidă, ca alte sate. Sunt aici încă mulţi tineri.

Rep: Care este relaţia cu celelalte culte din localitate?

Pr. A.P: În ceea ce priveşte diversitatea religioasă, Ulieşul este original. Pe lângă bisericile tradiţionale Greco-Catolică, Ortodoxă şi Reformată (cu o biserică foarte veche, de Ev Mediu), sunt multe culte neoprotestante: Adventişti, Martori ai lui Iehova, Penticostali, Baptişti… Pot spune că relaţiile sunt bune între toate cultele.

Rep: Aveţi o biserică foarte frumoasă, cu mari suprafeţe sculptate în lemn…

Pr. A.P: Da, Ulieşul are o biserică greco-catolică unicat pentru Câmpia Transilvaniei, construită din lemn, în stil maramureşean, de către meşteri renumiţi în arta prelucrării lemnului din Bârsana. Credincioşii sunt mândri p