Julien Green
Placerea de a te povesti tie insuti. Pagini de jurnal
traducere si prefata de Modest Morariu
Editura Humanitas, Editia a 2-a, antologie, 2007, 400 p.
„Daca s-ar intimpla ca aceasta carte sa cada vreodata in miinile unui cititor din anul 2000 sau 2020, ce-ar putea vedea el intr-insa si ce mi-ar reprosa ca n-am spus? Oare un dialog intre mine si el este posibil?“ Astfel nota Julien Green la 10 august 1941, in Jurnalul sau, deschizind un orizont de asteptare confirmat astazi de aparitia celei de-a doua editii romanesti, reluare a celei din 1982, de la Univers. Formula adoptata de Modest Morariu este un excurs selectiv realizat din primele patru volume ale Jurnalului din editia Plon, cuprinzind perioada 1928-1976. Criteriul de selectie invocat de traducator il constituie „reprezentarea omului interior“ Julien Green, autor al unuia dintre cele mai ample jurnale, extins pe un segment temporal de 72 de ani, din 1926 pina in 1998.
Revenirea in forta a literaturii confesive la sfirsitul secolului XX ii depaseste lui Green asteptarile, transformind un gen marginal intr-unul pasibil de a intra in canon. Analizat de critica literara in relatie cu jurnalele de existenta si creatie ale lui Gide si Kafka si citit limitativ in perimetrul literaturii catolice, Jurnalul lui Julien Green dovedeste un caracter singular, dificil de inclus in vreuna din clasificarile de gen. Desi imparte cu vizionari ca Pepys si Amiel placerea de a se povesti, respectiv acribia notarii starilor launtrice, iar cu Gide obsesia adevarului si a exactitatii absolute a confesiunii, Green pastreaza in raport cu traditia jurnalului o distanta ce ii permite sa depaseasca anxietatea influentelor, conturind un nou tip de jurnal, datorita unei insolite viziuni asupra timpului, coordonata esentiala pe care se construieste identitatea.
in vreme ce scriitura
