Oricît de bine ai cunoaşte o ţară sau un popor, de fiecare dată mai rămîn destule lucruri pe care le poţi afla. Am petrecut în Polonia trei ani la studii, apoi, după 1989, m-am deplasat la cursuri de vară sau cu burse de documentare aproape în fiecare an, iar din 1999 pînă în 2004 am lucrat ca lector de limba şi literatura română la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. De peste trei decenii mă ocup cu predarea literaturii şi a culturii polone la Universitatea din Bucureşti. S-ar putea afirma că îi cunosc destul de bine pe polonezi, atît la ei acasă, cît şi de la distanţă. Cu toate acestea, vizita de documentare organizată de Institutul Polonez din Bucureşti împreună cu Institutul "Adam Mickiewicz" de la Varşovia a îmbogăţit percepţia mea culturală în mod surprinzător. Programul, extrem de bogat, a cuprins numeroase vizite şi discuţii importante în centre şi instituţii de cultură şi în redacţii ale unor ziare şi reviste de anvergură, prilej de a vedea şi a înţelege felul în care lucrează şi gîndesc polonezii.

O concurenţă culturală sănătoasă

Cunoşteam numeroase realităţi din viaţa culturală a Poloniei, îndeosebi din mediul universitar, participînd la diferite întîlniri, sesiuni ori simpozioane ştiinţifice sau organizînd, ca lector, lansări de carte, expoziţii şi ateliere de traduceri. Cu toate acestea, am fost plăcut surprins să aflu cum funcţionează centrele de cultură din trei mari oraşe: Wroclaw, Cracovia şi Varşovia. La Wroclaw, tînărul director al centrului situat într-un fost palat impunător, dotat cu săli renovate, special amenajate pentru expoziţii, ne-a oferit informaţii amănunţite despre organizarea şi funcţionarea centrului, punînd accent pe expoziţiile de artă experimentală. Chiar în timpul vizitei noastre, în salonul principal al centrului se afla o expoziţie cu exponate avangardiste (statuete din diferite materiale recondiţionate) din