Aceasta este declaratia provocatoare a lui Christian Paraschiv, intilnita pe tot parcursul expozitiei retrospective deschise la Galeria ETAJ 3/4 a Teatrului National. La implinirea a treizeci de ani de prezenta in lumea artelor plastice, Christian Paraschiv vine la Bucuresti cu o ampla expozitie ce ridica privitorului multe intrebari. Raspunsurile se lasa asteptate, mai ales in lipsa materialului documentar, a unei sustineri teoretice pe care o asemenea manifestare ar fi trebuit sa o puna la dispozitia vizitatorului.

Christian Paraschiv apartine generatiei optzecistilor. Dupa terminarea, in 1978, a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ de la Bucuresti, in 1986 se stabileste la Paris, fara insa a intrerupe legaturile cu mediul cultural romanesc. Participa la expozitii, deschide mai multe expozitii personale – si in tara, mai ales dupa anii ’90 – a caror tematica are in vedere preocupari in zonele Memorie si identitate, tema corpului, (Piele/Corpuri) si a mediilor de expresie (pictura, sculptura, fotografie, film). in expozitia retrospectiva de acum gasim lucrari din ciclurile: Bio Arta – Istoria liniei – Negrul este culoarea limbajului.

Din simpla enumerare a citorva dintre temele sale preferate se contureaza imaginea, destul de concludenta, a investigatiilor intreprinse de-a lungul anilor in jurul corporalitatii.

Christian Paraschiv corespunde aproape perfect tipologiei artistice optzeciste, pentru care postmodernitatea a oferit tehnici de analiza ce se regasesc in toata sfera culturala, avind la baza deconstructia, relativismul, punerea in corespondenta a cercetarilor din zona cunoasterii cu cele impuse de noile tehnologii. in general, artistul postmodern reinvestigheaza principiile de baza ale limbajului artistic, reinventind un discurs ce aduce elemente din sfera sociala si politica, si creeaza un limbaj nou ce depases