Vasile Salaru Impreuna cu alti profesori, comentam de zor una dintre stirile ce ieri a facut inconjurul lumii, aceea a descoperirii de catre cativa cercetatori danezi a metodei de transformare a sangelui din grupele A, B si AB in sange de grupa 0, compatibil cu orice organism uman. Specialistul care incerca sa ne faca sa intelegem transformarea a fost brusc oprit de exclamatia de bucurie a unui profesor de latina si greaca veche ce gasise solutia... asigurarii mesei de Paste! Daca tot vorbeam noi de sange, el a realizat ca se poate duce la Centrul de Transfuzii sa doneze sange pentru cativa bani. Brusc discutia stiintifica a fost inlocuita de una domestica. Se faceau echipe de cate trei si patru dascali ce sa achizitioneze un miel. Se gaseau retete ieftine pentru diferite feluri de mancare traditionala. Se cautau solutii de a oferi propriilor copii un mic dar de iepuras. Dar toate variantele insemnau costuri de cinci sute - o mie de lei, adica echivalentul salariului unui profesor din invatamantul preuniversitar pe o luna.

Si dupa Paste ce mancam? De aici pana la politica a fost doar un pas. Noi de ce nu beneficiem de bonuri de masa? Toata lumea ia acum prime, numai noi nu. S-au laudat cand ne-au cerut votul ca ne dubleaza salariile si am ajuns sa ne treaca foamea cu apa. Cred oare guvernantii ca toti profesorii fac meditatii pentru a-si suplimenta veniturile? Cine isi ia o a doua slujba, dupa orele de scoala, mai are chef de cercetare, perfectionari si activitati extrascolare? Reforma in educatie se face cu burta goala si cu aceleasi haine roase de ani de zile? In discutie a rasarit insa o raza de speranta. Pana acum clujenii si bucurestenii decideau soarta profesorilor, acum e randul parlamentarilor liberali de Iasi. Constientizeaza inginerul constructor Cristian Adomnitei, noul ministru al Educatiei si Cercetarii, ca intai trebuie sa le asiguri