Cînd n-ai construit tu, e uşor să dărîmi! Vedem asta pretutindeni în jurul nostru. Lipsa de orice respect sau milă faţă de munca celor dinaintea noastră. Nu ştiu dacă e o trăsătură distinctivă a "omului nou", dar s-a accentuat în ultima vreme. S-a întrecut măsura! Lăcomia celor care cumpără casele vechi ca să ridice pe terenul încă ocupat de ele etaj peste etaj şi - la fiecare din aceste etaje de metal, beton şi sticlă - birouri de închiriat sau locuinţe de vîndut scump, nu mai are răbdare. Pînă acum, ei lăsau în paragină casele ca să se ruineze singure pînă cînd nu mai putea fi vorba de a le restaura. Dar noua tactică a acestor duşmani ai Oraşului, nesăţioşi de cîştig, este să provoace un aşa-zis accident, să precipite lucrurile ca să facă inevitabilă demolarea în cel mai scurt timp.
De cînd am început seria "S.O.S. Bucureşti", asemenea bestialităţi s-au întîmplat de trei-patru ori. Mai întîi, incendiul casei de pe str. Theodor Şerbănescu (colţ cu bd. Hristo Botev), la o săptămînă după ce apăruse articolul care semnala valoarea arhitecturală a clădirii respective (vezi Casa părăsită şi O ticăloşie, în octombrie şi noiembrie trecut). Tot un incendiu distrusese restaurantul din strada George Enescu, nr.13 (Casa doctorului Istrati), fosta locuinţă a unui savant care a fost şi primar al capitalei în 1913: o bijuterie de stil neoclasic.
Cu alt prilej, acum vreo lună, în legătură cu casa Papacostea din str. Visarion, nr. 8 (Încă un incendiu suspect?), am denunţat o intenţie frauduloasă pe care o confirmă ce s-a petrecut între timp. Pompierii au fost chemaţi acolo, ca şi cum un scurt-circuit s-ar fi produs în toiul nopţii, cu rezultatul că în acoperişul de ardezie s-a căscat o deschizătură. Dar, de atunci, marchiza spartă a fost demontată, tencuiala şi frumoasele stucaturi au fost răzuite pînă la cărămidă, ferestrele şi chiar uşile au fost scoase din ţîţ
