"Leipzig liest" (Leipzig citeşte) - acesta este sloganul Festivalului de Literatură care însoţeşte Tîrgul de Carte de la Leipzig. Nu este o generalizare forţată; preţ de cîteva zile, se citea chiar peste tot: pe culoarele tîrgului de carte, în pieţe, în tramvaie, în cafenele, ba chiar şi în saloanele de coafură. De fapt, toată Germania citeşte, căci Tîrgul de Carte de la Leipzig e urmărit, peste tot, cu sufletul la gură. Posturile publice ofereau zilnic, la finalul ştirilor, un buletin special despre Leipzig, şi toate ziarele serioase - naţionale sau regionale - au scos suplimente literare consistente şi interviuri cu vedetele tîrgului.
Scriitori precum Günter Grass, Martin Walser, Hans Magnus Enzensberger, Christoph Hein, Thomas Brussig sau Volker Braun au făcut din Leipzig o staţie obligatorie în circuitul de promovare al operei lor.
Însă nu ei sînt "crema": "Nu veţi găsi, la Leipzig, vedete ale literaturii. În schimb, îi puteţi întîlni aici pe marii autori de mîine" - cam aşa rezumă directorul Oliver Zille formatul acestui tîrg de carte. Sute de autori din Germania, Austria, Elveţia şi nu numai au transformat tîrgul şi festivalul de la Leipzig în cel mai important eveniment literar din spaţiul vorbitor de limbă germană. Ei vin aici pentru întîlniri directe cu cititorii, iar lecturile publice şi discuţiile pe marginea cărţilor sînt deopotrivă un spectacol în sine, dar şi un test de rezistenţă. Lecturile publice sînt, de altfel, în spaţiul german, o adevărată tradiţie, un must pentru orice scriitor, dacă nu chiar o ramură aparte a industriei literare. Această tradiţie a lecturilor publice a generat şi o permanenţă a dezbaterilor - iar cum Leipzig găzduia Tîrgul de Carte şi în vremea fostei Republici Democrate Germane, multe dintre aceste dezbateri vizează politica şi cultura din Estul Europei. De altfel, Leipzig este o platformă foarte sigură de la
