Desi au trecut saptesprezece ani de la prabusirea regimului comunist, presa din Romania abunda in exemple flagrante de dezinformare si manipulare a opiniei publice. Pentru unii dintre „jurnalistii“ care semneaza in paginile cotidienelor nationale singura prioritate pare sa fie scandalul – unicul mod de a obtine tiraje mari si vizibilitate. Probitate, deontologie, onestitate, respectul pentru documente si, mai ales, pentru adevar nu sint decit vorbe goale, pentru aceasta categorie specializata in rastalmacirea sistematica a realitatii si in improscarea cu noroi a unora sau altora. Mai tineri sau mai batrini, unii dintre ei cu state vechi de functii in redactiile publicatiilor de dinainte de 1989, altii incredibil de tineri, dar lipsiti de educatie si incapabili sa gindeasca pe cont propriu, acesti calibani pripasiti in presa nu par sa cunoasca, nicidecum sa respecte, principiile minimale ale deontologiei profesionale.
Asa se face ca asistam zilnic la campanii de presa menite sa compromita personalitati incomode (dintr-un motiv sau altul) si sa acrediteze ideea unei vinovatii generalizate, a unei mocirle indistincte in care se scalda deopotriva calai si victime, vinovati si nevinovati, ticalosi notorii si oameni cinstiti. „Toti o apa si-un pamint“ pare sa fie ideea pe care se intemeiaza imundele campanii de presa care sporesc confuzia generala si distrug programatic concepte precum valoare, demnitate, morala. Adevarul este sacrificat pe altarul unor meschine interese punctuale, mai mult sau mai putin transparente, iar restabilirea lui nu pare sa intereseze decit atunci cind victima este un prieten apropiat. In fond, memoria noastra de cititori ai ziarelor e scurta, comoditatea e mare, iar dorinta de a restabili adevarul ne anima doar meteoric. Pe aceasta amnezie colectiva, conjugata cu lipsa de reactie, mizeaza si specialistii diversiunilor comandate. @N_