Am un dvd. Ei, nu, nu numai unul, dar despre asta vreau sa va vorbesc. Mi l-a tras de pe Internet un prieten care se pricepe la orice. Stiu, e ilegal, asta e, ma autodenunt, daca tot nu prinde DNA-ul pestii ai mari, poate ma trece pe mine in raportul anual.
Este inregistrarea unui concert Queen din 2005, la Sheffield. Daca Sheffield nu avea echipa in Premiere League, n-as fi auzit de el pana la concertul asta.
Cine a vazut un concert Queen le-a vazut pe toate. Dar, in acelasi timp, moare sa le vada pe toate! Sunt lucruri care nu se prea pot descrie. Daca zici: "un stadion plin si frenetic" e ca si cand n-ai fi zis nimic. Orice epitet e jenant. Poate ca mai sugestiv ar fi sa povestesti un concert Queen prin gesturi. Sau - daca te tin corzile vocale - cantand.
Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Ceea ce s-a intamplat cu Queen in ultimii ani este fabulos. Queen ERA Freddie Mercury. Nu conteaza cine scria cantecele, cat de bun e Brian May la chitara, ce rol jucau si joaca background-ul vocal, coregrafia, punerea in scena, orga de lumini etc. Freddie era toate acestea la un loc si ceva peste.
Un om destinat sa moara tanar. De parca ar fi ars prea repede. Intamplator sau nu, multe dintre cantecele Queen erau fie strabatute de moarte (Empty spaces... what are we living for?... Abandoned places... I guess we know the score), fie se impotriveau acesteia (Don't stop me now, 'cause I'm having such a good time!). In ambele cazuri, insa, concluzia era aceeasi: The show must go on. Si a mers, cat a mers.
Ce alternative avea Queen dupa moartea lui Freddie? Sa traiasca in umbra amintirii lui, eventual renuntand cu totul la nume, eventual despartindu-se, ori sa zica "Mortii cu mortii, viii cu viii", sa-i gaseasca un inlocuitor si sa intoarca spatele trecutului.
Ei, bine, au ales a treia cale: i-au gasit nu unul, ci o clasa de inlocuitori! Clasa -