- Diverse - nr. 67 / 6 Aprilie, 2007 Un cetatean respectabil imi spunea, deunazi, ca ascultandu-i pe Tariceanu si apoi pe Basescu cu cata usurinta, dar si ipocrizie, li s-au adresat alegatorilor cu apelativul (sintagma) "dragi romani!", si-a amintit, imediat, de discursul lui Catevencu din celebra comedie a lui I.L. Caragiale. De fapt, nu e de mirare caci, la drept vorbind, " romanii le sunt dragi politicienilor": doar in momentele in care ei se afla la ananghie. Cum a fost Tariceanu, inaintea votului din Parlament a Guvernului propus de el, si cum, de asemenea, se afla Traian Basescu, inaintea actiunii de suspendare din functia de presedinte. Dar constatarea de mai sus e valabila si in cazul in care, din motive similare, politicienii vorbesc, in numele "interesului cetateanului", care e, de fapt, al demnitarilor. Cum sa nu li se adreseze Tariceanu oamenilor cu "dragi romani!", cand in joc era "ciolanul puterii"? Tenacitatea cu care Calin Popescu Tariceanu tine cu ghearele si cu dintii de guvernare a devenit de-a dreptul impresionanta. De fapt, nici nu prea stim daca, intr-adevar, guverneaza sau numai s-a instalat intr-un dispozitiv defensiv orientat spre toate azimuturile. Pentru ca atacurile si contestarile cad peste el mai din toate partile, si de la prieteni, si de la dusmani. Dupa opinia noastra, premierul stie ca nu va mai juca niciodata un rol important in politica, daca nu cumva va iesi cu totul din ea, si nu mai vrea decat sa mai guste cat e posibil din dulceata puterii pe cale de a fi pierduta definitiv. Durerea mare vine de acolo ca nu este vorba numai de soarta lui, ci de soarta intregului partid liberal. De aici, disperarea... si apelul la "dragi romani!". Cineva spunea urmatorul lucru. Si pesedistii au furat cat incape, dar parca aveau o dexteritate anume de a face lucrurile pe dupa mana. Din nefericire, oamenii lui Tariceanu _ atat cei din guvern, cat