Au fost inchise bresele, dar au ramas descoperite ranile din sufletele oamenilor care si-au vazut casele puse la pamânt de Dunare in primavara lui 2006. La un an de la revarsarea fluviului, sinistratii din Rast nu si-au gasit linistea, fiind impartiti intre satul in care s-au nascut si cel construit din temelii in câteva luni. Pe ulitele din Rastul Vechi e forfota mare. Gospodinele fac coada la magazinele din centru sa mai cumpere câte ceva pentru Paste, iar satenii se uita nedumeriti la afisul postat pe usa primariei care anunta concursul „Cea mai curata gospodarie“, dotat cu premii de zeci de milioane de lei. Competitia nu e singulara. Pe aceeasi hârtie, primarul Iulian Silisteanu anunta un alt concurs dotat cu aceleasi premii, de data aceasta in Rastul Nou. De aproape un an, comuna Rast se imparte intre cele doua sate despartite de un câmp larg cât vezi cu ochii si sase kilometri de sosea, iar ceva care sa lege asezarile poate fi cu greu gasit. Satenii trecuti de prima tinerete spun ca nu se vor muta in veci, chiar daca guvernul le-a facut case si strazi in Rastul Nou, localitatea ridicata pe dealul numit Via Boierului. „Ce sa fac eu acolo? Aici ramân, unde m-am nascut si am crescut. Chiar daca mai vine o data Dunarea, eu aici stau. Mi-am luat si barca, pentru a nu ma prinde nepregatit“, a spus Ion Stanica. Oamenii care au ramas in satul vechi se uita cu jind la utilitatile de care beneficiaza in prezent familiile mutate in casele de la stat. „Noi n-avem un bec in sat, ne scoatem noaptea ochii, si ei au bec din sapte in sapte metri, chiar daca nu stau decât vreo suta de familii acolo“, a spus alt satean. „Sunt unii care s-au bucurat ca a venit Dunarea“ Amiaza a prins Rastul Nou aproape pustiu. Singura zona mai agitata era cea amenajata de organizatia World Vision, unde zeci de oameni stateau la coada cu carutele ca sa primeasca jumatate de metru cub de cherestea s