Filmul lui Henckel von Donnersmarck a obţinut un prestigios premiu Oscar pentru cel mai bun film străin, premiu întru totul meritat pentru un film care mai risipeşte iluziile în legătură cu ceea ce a însemnat regimul comunist pentru ţările peste care a căzut cortina de fier a URSS.
Căpitanul Hauptmann Gerd Wiesler (Ulrich Mühe) sau agentul HGW XX/7 lucrează pentru Stasi, poliţia politică a fostei RDG (Republica Democrată Germană). Celibatar, - este de fapt căsătorit cu meseria -, acesta îşi execută misiunea impecabil, trebuind să-l supravegheze pe poetul, dramaturgul şi romancierul Georg Dreyman (Sebastian Koch) şi cercul său de prieteni din care fac parte Albert Jerska (Volkmar Kleinert), compozitor, Paul Hauser (Hans-Uwe Bauer), scriitor etc.. Toţi fac parte din elita culturală a Germaniei de Est, sunt principalii formatori de opinie, ceea ce sporeşte vigilenţa poliţiei secrete în cazul lor. Veriga slabă a grupului este chiar soţia lui Georg Dreyman, o celebră actriţă, Christa-Maria Sieland (Martina Gedeck), care devine temporar amanta ministrului Culturii, Bruno Hempf, pentru a-şi proteja soţul de o foarte posibilă interzicere a operei sale, aşa cum se întîmplase cu opera lui Albert Jerska. Wiesler ia parte la tensiunile familiei, ascultă muzica pe care cei doi o ascultă, gustă tensiunea unor momente mult mai dramatice decît ceea ce oferă piesele dramaturgului, este prezent la un spectacol care bate teatrul: viaţa. Agentul lucrează 12 ore, fiind înlocuit de colegul de tură, pînă cînd reuşeşte printr-o mişcare abilă să se debaraseze de el. Totul decurge conform planului pînă în momentul cînd agentul XX/7 se defectează şi trece în tabăra "inamicului", fără măcar ca inamicul să-şi cunoască acest aliat neaşteptat. Astfel, Wiesler joacă rolul unui spion dublu, fiind nevoit să anticipeze mişcările ambelor tabere şi reuşind, in extremis, să-l salveze pe poet car
