Printre zeci, sute si mii de oua comerciale care iau cu asalt zilele de dinaintea Pastelui, unul singur se distinge de la distanta. Este oul simplu, oltenesc, vechi, traditional, incondeiat cu maiestrie de artista Asineta Gâscan. Ignorat aproape cu desavârsire la aceste vremuri noi, in care putini sunt cei care mai apreciaza arta autentica, oul oltenesc ia drumul recunoasterii europene. Cum au trecut primele zile de martie, comerciantii au pus la naftalina martisoarele si inimioarele de carton si au scos la tarabele de pe Lipscani iepurii de plus, de ciocolata sau chiar pe cei veritabili, coronitele din nuiele, broastele-lumânari si cosuletele cu flori. Intre atractiile de sezon nu lipsesc, desigur, ouale. Roz, albastre, verzi, cu buline sau cu patratele, cu puisori, flori, gâze si alte vietati de primavara, prinse cu panglica de matase sau cu fel de fel de podoabe numai bune sa ia ochii cumparatorilor tineri, decisi sa nu scape nicicum aceste simboluri occidentalo-crestine. In tot acest timp, trei pachete pleaca din Craiova, pe drumuri lungi si intortocheate. Unul spre Viena, unul spre Paris, al treilea- spre Strasbourg. Si toate trei duc catre meleagurile Europei obiecte pretioase, pe care craiovenii nostri au uitat de mult sa le mai indrageasca: oua rosii incondeiate. Arta mostenita din familie Pe toate le-a creat cunoscuta artista Asineta Gâscan, dupa traditia crestineasca din satul sau natal, Dobridor. Acolo si-a petrecut primii ani ai copilariei si tot acolo, mostenind talentul bunicii si al mamei sale, copila „a furat“ cu ochiul si cu inima aceasta arta deosebita. Pornind de la cunoasterea traditiei oltenesti, cu insemnele si simbolurile ei, si pâna la procesul tehnologic in sine, Asineta a invatat sa incondeieze ouale de Pasti ca nimeni alta. „Rosii cu desene albe, cum este modelul crestinesc, asa sunt ouale incondeiate de mine. In ele ingemanez credinta in D