Intamplarea a facut sa aman, sub presiunea unor evenimente, lectura celor trei carti de poezie despre care anuntam acum vreo trei saptamani ca o sa le vina randul in aceste zile cu o incarcatura crestina deosebita. Lecturile sunt adesea tributare momentului in care se exercita. Contextualizarea insa poate adesea sa-ti si releve mai pregnant semnificatii altfel bine ascunse in faldurile textului. Sub presiunea sfasierii intre trup si spirit, intre egoism individual si sacrificiu intru mantuirea alor tai, intre viata cea repede curgatoare si cea vesnica, lecturile celor trei carti pot fi usor supralicitate. Cred insa ca, fiind vorba de poezie buna, ea rezista si unei astfel de interpretari.
As observa ca tustrele volumele aduse azi in discutie au pus pret si pe obiectul numit carte: grija pentru calitatea hartiei si a tiparului, o asezare uneori sofisticata in pagina (obligand ochiul sa vada), text dublat de insemne plastice, coperte ce se individualizeaza ca mici bijuterii plastice. Doua dintre ele beneficiaza de ilustratiile si grafica unui artist de exceptie, Vlad Ciobanu: eu tu si bunul Dumnezeu de Daniel Vorona si Amnezia de Rodica Buzdugan. Paranoima lui Emil Nicolae nu se lasa nici ea mai prejos, fiind copertata si "interpretata grafic in 13 timpi de Dinu Huminiuc". In fine, as mai sesiza efortul evident al autorilor de a structura volumele, de transforma ceea ce este in mod obisnuit o culegere intr-o unitate in care poemele nu sunt intersanjabile in interiorul cartii.
In linia unui lirism ce domina ultimele doua decenii si la noi, si in alta parte, Rodica Buzdugan isi asuma o pronuntata feminitate in Amnezia (Editura Muzeul Literaturii Romane, 2006).
O afisare a feminitatii ce-si aroga dreptul de a vorbi limpede si fara pudibonderii despre trup, despre timpul ce marcheaza nemilos fiinta, despre iubire, dar de una nu in absolut, ci co
