Hai sa ne limpezim gandurile, sa ne luminam casele, sa ne zambim din suflet si sa uitam pentru o saptamana-doua ca avem probleme. Caci postul e pe sfarsite, iar Invierea este aproape. Hai sa lasam pret de cateva zile intrigile sa intepeneasca, rautatea sa se stinga in ea insasi, vorbele rele sa amorteasca de atata nerostire, iar gandurile urate despre cei din jurul nostru sa moara sfaramate. Ma uitam in jurul meu deunazi si incercam sa ignor pornirile rautacioase ale celor apropiati. Incercam sa-mi dau o sansa, macar de doua ori pe ani sa nu raspund cu rautate la rautate. Poate pacatul este mult mai mare asa, dar este o incercare timida. Fie ea si de salvare. Si, pana la urma nici nu este greu, de vreme ce ai identificat cauza raului. Nu-i greu sa observi ca un zid in calea sarcasmului inzeceste puterea raului. Malitiozitatea naste monstrii, iar chipurile stapanite de demoni releva dominanta raului. Nici hainele de firma, nici parfumurile fine, nici cravatele de sute de euro si nici macar superficialele gesturi de bunatate aratate anual, te miri cui, nu ascund fata necurateniei. Nu-i e treaba mea sa-i judec pe cei din jur. Stiu! Dar vreau sa fac curatenie in curte, in casa, pe birou si in jurul meu. Daca praful nu ridica probleme, iarba se pliveste usor, iar de pe birou dispar hartiile una cate una, sa faci curatenie in jurul tau e foarte greu. Al naibii de dificil! Cineva spunea ca tocmai aici e spilul! Cu cat lupta e mai grea, cu tine si cu cei din jur, cu atat izbanda este mai mare. Si atunci ma intreb daca merit sa calc in biserica in noaptea Invierii sa iau lumina. Oare chiar meritam toti sa luam lumina, cand inimile ne sunt atat de inghetate incat nici zambetele copiilor nu mai deznoada lacatele? Oare cati dintre noi pasim in lumina cand ceasul arata ora 00.00, iar vocea preotului sparge intunericul lacasului de cultul rostind "veniti sa luati lumina!". An